Ia un loc în spațiu și bagă la cap ce-ți spun acum;
Omul bun te salută și când stai singur pe drum,
Te vede diferit chiar dacă tu ești un pic nebun.
Și calci pe-acest pământ încet și te stingi ca o umbră,
Timpul trece repede tot el te face slugă;
Că-i numeri orele ce curg dintr-o clepsidră sumbră,
Și Dumnezeul tău dispare de la prima ta rugă.
Al dreacu viață - e teatru, poate că sunt surdomut,
Mă uit la personaje, încerc să descifrez prea mult;
Dar nu știu care-i omul bun, nu pot să îl ascult,
Că are două fețe de joacă într-un rol secund.
Sinapse și concluzii grele mă duc în reticență,
Calci în picioare omul bun fără pic de decență;
Sufletu-i curat, dar nu prezintă transparență,
Iar răutatea-i murdărește orice influență.
Aș vrea să fiu cândva un om bun luat ca etalon,
Dar am trișat cu mine însumi și acum sunt gol;
Și omul bun râde perfid în noapte, cred că-i diavol,
Că omul bun e luat de prost, dar eu sunt prea ridicol.
Groza Ciprian , Omul bun
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu