luni, 27 septembrie 2010

Poezii

Stă pe cer o stea pustie
Și se uită jos la noi,
Era ȋn ceas oră tȃrzie
Și ne iubeam amȃndoi.

Printre crengi se vede luna
Zȃmbește, dar suspină,
Chiar și eu șoptesc ȋntr`una
Vino si m`alină.

Voiam și eu o`mbrățișare
Ȋn noapte că mi`e dor,
Ȋmi doream o sărutare
Căci după tine mor.

Rȃul curge lin la vale
Tremurȃndă`i vocea lui,
Și cȃnd m`așezam ȋn cale
Tu mă trăgeai ȋnapoi.

Voiam să`i spun o poezie
Cum eram noi amȃndoi,
Ce`mi spuneai atunci tu mie
Să zburăm prin munți și nori.

S`ajungem păsări călătoare
Căutȃnd iubire`n lume,
Dar iubirea ta mă doare
Cȃnd tu nu ești lȃngă mine.

Cȃndva la mine te`ai ȋntoarce
Citind poezia mea,
Iubind versurile toate
Iar eu gingășia ta.
                                                                            Poezie in doi , Groza Ciprian






Azi las tristeţe`n urma mea
Îmi  pare rău tată, mama mea..
Plec,şi  nu mă veţi  mai vedea
Îmi pare rău,sper că nu mă veţi  uita
Şi  orice ar fi .. mă veţi ierta.

Voi rămane alături de voi,
În poze, gânduri, amintiri..
Să nu plângeţi, nu vă iau cu noi !
Nu îmi voi lăsa îngerii.

Îmi pare rău, şi ce eram o dată
Vesel şi plin de viaţă.
Dar plec, şi nu mă mai întorc
Staţi fără griji, vă voi veghea cum pot.

Și de sus din ceruri pline,
Cu`arhangheli și heruvimi,
Eu voi sta plin de suspine,
Că vouă, vi`e dor de mine.
                                                                         Scrisoare de Adio , Groza Ciprian








Stau pe prispa casei mele,
Și mă`ngȃn c`o amintire;
Privesc uimit, adorm și florile.
Ȋn aer e tăcere.

Simt mirosul trecător
Al verii ce`a plecat,
Era căldura de cuptor
Loc toamnei a lăsat.

Ȋnceputul de septembrie
Mi`a batut ȋn geam,
Mi`a pus o frunză ruginie
Și ȋntristat păream.

Simt în suflet adiere
Al toamnei greu oftat,
În aer e tăcere,
De lȃngă mine ai plecat.

Mi`aduc aminte cum stăteai
Ȋn brațe tu la mine,
La ureche ȋmi șopteai
Te iubesc pe tine.

O ploaie tristă a ȋnceput
Cred că plȃnge toamna;
Eu pe tine te`am pierdut,
Mi s`a frȃnt și inima.

Mă rog să vii tu ȋnapoi
C`ai lăsat numai durere;
Să fim noi iarași amȃndoi,
Dar acum e doar... tăcere !
                                                                             Tăcere de toamnă , Groza Ciprian








Plâng în amurg de toamnǎ florile cele reci,
Cu a lor brumǎ în neguri, vor rǎmâne`n veci;
Şi frunzele cele negre, cu ale lor vene,
Vor pompa`n pǎmânt, lacrimile negre.

Totul este negru, de-o obscuritate sumbrǎ,
Voi sta printre coşciuge, aruncat in umbrǎ;
Şi îmi doresc sǎ am, un ultim ego sinistru,
Sǎ am mormântul pictat cu sânge negru.

Negre sunt coroanele, și negru`i cimitirul,
Negru`i felinarul ce`mi lumineazǎ cavoul;
Şi-n negru-s imbrǎcaţi cei doi de langǎ,
Şi`mi şoptesc c-am avut, o viaţǎ pǎgânǎ.

Zâmbesc acum de lângǎ, florile cele negr,
Ce`mi pǎzesc cu patos, al meu mormânt;
Și frunzele veştejite cu nuanţele inchis,
Ȋmi vor arǎta, un ultim negru gând...

                                                                            Negru , Groza Ciprian





 
Trǎiam cândva un vis
Era necunoscut,
Ȋntr`o lume de neatins
Şi eu eram pierdut.
Dar toate s`au stins,
Şi in gol am cǎzut.

Şi voi incerca ...

Sǎ mǎ plafonez,
Printre vise si speranţe.
Mǎ exteriorizez
De frumos si vitalitate.
Intru in agonie.
Un drum ce`l ştiu doar eu.
Tristeţe - nu ştiu cât o sa mai fie
Dar in neant voi fi mereu.

Când imi voi pune ...

O ultima dorinţǎ.
Asta voi avea si eu
Acum ca voi trece in nefiinţǎ,
Vreau sǎ`mi amintesc
Doar chipul tǎu.
Pentru cǎ orice dorinţǎ
A fost sa te iubesc.

Chiar dacǎ uneori ...

Sentimentele`s transparente,
Şi iubirea nu se simte.
Suspin, scriu si tot ce ştiu
E cǎ mǎ aşteaptǎ moartea.
De aici voi pleca viu
Dar dincolo,suflet nu voi mai avea.

Şi tot ce va ramane e cǎ ...

Voi fi o simplǎ amintire
Ce pe pǎmânt va zace.
Sǎ mi`aduceti o hârtie
Sǎ desenez ce`mi place,
Un mormânt...
Suflat cu marmurǎ ce`mi va sta deasupra
Şi veţi şti cǎ eu am fost cândva.
Voi lua cu mine ultimul gând
Sǎ mǎ ȋmprǎştii in vânt,
Sǎ m`aruncaţi in goliciune
Şi sǎ uitaţi de mine !

Cǎci voi pleca in alta lume ...

Urcam ȋncet apoi o treaptǎ
Ȋmi imaginam chiar viaţa toatǎ,
Vedeam doar neguri şi`o sclipire
Ȋmi vedeam doar umbra din mine,
Ȋmi purtam o singurǎ amintire
Cǎ m`am desprins de tot de lume.

De tot si toate ...

Ce au fost o datǎ,
Cu gust de otravǎ.
Mici picǎturi in paharul meu de vin,
Mici inţepǎturi in sufletul meu divin
Multe lacune si gânduri innegrite
Multe ace ce in mine zac ȋnfipte.

Cu pete de smoalǎ ...

Când ma urmǎreau
Cu tot ce`am fost atunci
Pe cǎrǎrile cele lungi
In urma mea cum se intunecau
Spre Cerber mǎ duceau
In rai sau in iad mǎ alungau.

Şi voi sta cu fricǎ ...

Ȋn tot acest ultim drum,
Sper cǎ voi vedea un ȋnger bun,
Şi ȋn toatǎ ceaţa din depǎrtare
Ȋmi va sta in cale ...
Sǎ mǎ opreascǎ sǎ`mi spunǎ cǎ m`a iubit
Atunci, acum, şi dupa marele sfârşit.

                                                                          Sfârşit , Groza Ciprian