vineri, 3 august 2012

Teatru


Trezit am fost, de-un gând răpus, și acum e noapte.  
Bate-n geam și face zgomot – e lună plină;  
Îmi șoptea coșmaru-n ceas, să uit, să plec departe,  
Că dragostea față de tine, nu o să mai țină;  
Și n-am nimic, și râd de tot – nu privesc în spate...  

Aleg un singur drum acum, și-am sufletul de plastic.  
Iubirea noastră-i pe sfârșite, ca-n piesa de teatru;  
Și tot ce-a fost, și ce va fi, nu aș vrea să critic,  
Ai privit, te-ai amuzat – ca mine faci și tu,  
Dar m-am obișnuit să cred, și-am văzut că-s cinic...  

Însăși viața-i un spectacol, gol, într-o lume goală.  
Avem mii de fețe ascunse – ce să mai purtăm ?  
Căci cea pe care-o am acum, îmi e o povară, 
Și mi-e greu, nu pot să fug, din piesa ce-o interpretăm,  
Dar sper, și cred, că vom juca, la fel ca prima oară... 

Teatru, Groza Ciprian

miercuri, 1 august 2012

Șahul tău


Îți scriam iubire-n palmă, și mă amuz încet,
Că inima-mi strigă și teamă – poate-i doar impuls;
Te țin de mână și-ți șoptesc, culori vii în secret.
E un ansamblu bicromat, noi suntem – dar ți-am spus.

Suntem închiși în lumea ta, un cerc perfect rotund,
Dar vreau să stau puțin departe – în colțul meu;
Căci am și eu a mea lume, și sunt un surdomut.
În ea nu văd și nici nu simt – doar cu inima aud.

Aș vrea să cred că te-am găsit, că tu îmi ești aleasa,
Sunt un pion și mă gândesc,  la nebunul de pe tablă;
Ce nu-mi dă voie să ajung, la regina mea.
Și pentru asta cred c-aș vrea, să fie doar remiză.

Nu am crezut, dar tot ce văd – suntem două culori,
Nu ne atingem, nu vorbim, și rămân fără piese;
A fost un joc și eu ți-am spus, de atâtea ori...
Că ai plecat, eu am pierdut...  fără să îți pese.

Șahul tău, Groza Ciprian