vineri, 3 decembrie 2010

Decembrie

Privesc pe geam cum ninge`ntr`una
E decembrie și stau... suspin.
Ușa mi`o luminează luna
Lȃnga mine vreau s`o țin.


Și`mi șuiera ȋn sobă vȃntul
Să ies afară`n ger.
Mi se stinge`ncet focul
Peste... cad fulgii din cer.


Mă`ndeamnă iarna cea pustie
Să uit,să iert, să plec.
Mi`ngheața inima`n mine
Gȃndurile, toate trec.


Decembrie... o singură dorință
Am, acum că mi te`ai așternut.
Să`mi faci mormȃnt de gheață
Și multe lumȃnări de plumb.
                                                                  


                                                                        Decembrie , Groza Ciprian 



joi, 25 noiembrie 2010

Necredință


Stau singur printre muritori
Și cred ȋn eresuri ascunse.
Iar ȋmi șoptesc de`atȃtea ori
Că am gȃnduri nepătrunse.


Și`am inima pustie și sufletul de lemn
Ȋl caut peste tot ȋn lume.
Și strig la cer ca un ȋndemn
Vreau să`ți cunosc al tău nume.


Vreau să pun mȃna pe tine
Dar ești dur și rece ca o piatră.
Ruga mea nu mi te`aduce`n cale
Și ezit, ești ca o rȃvnă rară.


Și cad, ȋn a mea pătimire maladivă
Dar sper să mă ridici.
Și mȃntuirea mea'i captivă
Ȋn pușcaria de eretici.



                             Necredință , Groza Ciprian

marți, 23 noiembrie 2010

Literatură apriorică


Ne luptăm cu vechile condeie
Iar mintea noastră zace,
Stăm ȋntr`o densă melancolie...
Doar o poezie`mi place.

Neliniștea ȋmi bate`n geam
Cu fiecare slovă,
Cartea ȋn mȃnă o țineam
Era o simplă proză.

Literatură, dulce hedonism
Tu mi`ai lăsat un gust amar,
Și`ntr`un obscur panteism
Neȋnțelesuri ȋmi răsar.

Un greu război avem
Dur,de ani de zile,
O simplă luptă ducem
Ȋntre noi, și cu noi ȋnșine.

Voi aștepta un scriitor
Poate azi sau poate mȃine,
De Arghezi`mi este dor...
Etern eclectic voi rămȃne.


Literatură apriorică  , Groza Ciprian

duminică, 7 noiembrie 2010

Esența Geniului



Mi`ndrept privirea către cerul azuriu
Ȋncercȃnd să caut stolul de rȃndunele,
Și mi`aduc aminte cum am vrut să fiu
Un poet simplu printre gȃndurile mele.


Versurile albe ȋmi creează nostalgie...
Dau pagina și văd lacune de sărăcie.
Literele ce le`aștept nu sunt ȋn carte...
De luciditate nu poate avea nimeni parte ?


Aștept la capătul uliței, lumina felinarului
Să mă orbească dur, pe neașteptate.
Dar nimeni nu`mi stăpȃnește setea sufletului
De cunoaștere, poezie și dreptate.


                                                  Esența Geniului , Groza Ciprian

miercuri, 3 noiembrie 2010

Ganduri ermetice



Trosnesc de dimineață
Văpaiele ȋn sobă și starea mea
De moarte lentă m`aruncă`n edenul fierbinte
Și`aud cum fumegă`n odaie,
Lȃngă ușă...
Scrum,cenușă, și`o petală de`amăgire
Ce stau pe`a mele brațe
Gata să`mi aducă`n prag
O pisică neagră,moartă ce`mi spune
Că ȋi sunt atȃt de drag,
Ȋntinzȃndu`mi privirea sub oceanul de lacrimi
De smoală cruntă ce`mi zȃmbește
Sub firida mea
Zugrăvită`n alb si negru
Ca o alchimie,tristă,monocromă
Ce m`apasă`n minte ca un
Simplu gȃnd de nepăsare.

Și sunetul funebru mă duce`n fundătură
Să`mi arate perfecțiunea poliedrală
Cȃnd ȋi pipăi vorbele și textele repuditate
Ce mă`nvȃrt ȋntr`o ornatoare gravitate.
O undă obsedantă
Stă ȋn umbra paradigmă ca o iluzie
De gudron si nicotină
Plimbȃndu`se haotic in venele de grunz
Ce`mi șoptesc in mintea putrezită
Că trebuie sa mor.
Și mă arde pe dinăuntru cancerul ermetic
Scorojind speranța de`a găsi
Granița cu răzbunarea ce`mi bate`n
Geamul meu spart de cioburi
De zăpadă plumburie,
Dansȃnd cu moleșeala ei de vară
Ca o răcoare din cimitirul ce veșnic
Va sta in fața casei mele
Cu un cavou deschis și`o oglindă
Ce zȃmbește ca o poză veche
Din marmura de`alături.

Un sunet de ceasornic zgȃrie vȃntul
Ce aleargă zadarnic să apuce
Ora douăsprezece noaptea
Și strigă către ceață să ȋi facă loc
Spre`al meu priveghi ce dimineață
Un suflet inghețat zăcea alene
Pe un nor de promoroacă
Ce mă strigă de`un deceniu
Să vin,să uit,să stau pustiu
Să nu aud, să nu mai văd
Și să fiu ce vreau de mult
Un vorbareț zȃmbitor, dar surdomut.



                                                                             Gȃnduri ermetice , Groza Ciprian

luni, 27 septembrie 2010

Poezii

Stă pe cer o stea pustie
Și se uită jos la noi,
Era ȋn ceas oră tȃrzie
Și ne iubeam amȃndoi.

Printre crengi se vede luna
Zȃmbește, dar suspină,
Chiar și eu șoptesc ȋntr`una
Vino si m`alină.

Voiam și eu o`mbrățișare
Ȋn noapte că mi`e dor,
Ȋmi doream o sărutare
Căci după tine mor.

Rȃul curge lin la vale
Tremurȃndă`i vocea lui,
Și cȃnd m`așezam ȋn cale
Tu mă trăgeai ȋnapoi.

Voiam să`i spun o poezie
Cum eram noi amȃndoi,
Ce`mi spuneai atunci tu mie
Să zburăm prin munți și nori.

S`ajungem păsări călătoare
Căutȃnd iubire`n lume,
Dar iubirea ta mă doare
Cȃnd tu nu ești lȃngă mine.

Cȃndva la mine te`ai ȋntoarce
Citind poezia mea,
Iubind versurile toate
Iar eu gingășia ta.
                                                                            Poezie in doi , Groza Ciprian






Azi las tristeţe`n urma mea
Îmi  pare rău tată, mama mea..
Plec,şi  nu mă veţi  mai vedea
Îmi pare rău,sper că nu mă veţi  uita
Şi  orice ar fi .. mă veţi ierta.

Voi rămane alături de voi,
În poze, gânduri, amintiri..
Să nu plângeţi, nu vă iau cu noi !
Nu îmi voi lăsa îngerii.

Îmi pare rău, şi ce eram o dată
Vesel şi plin de viaţă.
Dar plec, şi nu mă mai întorc
Staţi fără griji, vă voi veghea cum pot.

Și de sus din ceruri pline,
Cu`arhangheli și heruvimi,
Eu voi sta plin de suspine,
Că vouă, vi`e dor de mine.
                                                                         Scrisoare de Adio , Groza Ciprian








Stau pe prispa casei mele,
Și mă`ngȃn c`o amintire;
Privesc uimit, adorm și florile.
Ȋn aer e tăcere.

Simt mirosul trecător
Al verii ce`a plecat,
Era căldura de cuptor
Loc toamnei a lăsat.

Ȋnceputul de septembrie
Mi`a batut ȋn geam,
Mi`a pus o frunză ruginie
Și ȋntristat păream.

Simt în suflet adiere
Al toamnei greu oftat,
În aer e tăcere,
De lȃngă mine ai plecat.

Mi`aduc aminte cum stăteai
Ȋn brațe tu la mine,
La ureche ȋmi șopteai
Te iubesc pe tine.

O ploaie tristă a ȋnceput
Cred că plȃnge toamna;
Eu pe tine te`am pierdut,
Mi s`a frȃnt și inima.

Mă rog să vii tu ȋnapoi
C`ai lăsat numai durere;
Să fim noi iarași amȃndoi,
Dar acum e doar... tăcere !
                                                                             Tăcere de toamnă , Groza Ciprian








Plâng în amurg de toamnǎ florile cele reci,
Cu a lor brumǎ în neguri, vor rǎmâne`n veci;
Şi frunzele cele negre, cu ale lor vene,
Vor pompa`n pǎmânt, lacrimile negre.

Totul este negru, de-o obscuritate sumbrǎ,
Voi sta printre coşciuge, aruncat in umbrǎ;
Şi îmi doresc sǎ am, un ultim ego sinistru,
Sǎ am mormântul pictat cu sânge negru.

Negre sunt coroanele, și negru`i cimitirul,
Negru`i felinarul ce`mi lumineazǎ cavoul;
Şi-n negru-s imbrǎcaţi cei doi de langǎ,
Şi`mi şoptesc c-am avut, o viaţǎ pǎgânǎ.

Zâmbesc acum de lângǎ, florile cele negr,
Ce`mi pǎzesc cu patos, al meu mormânt;
Și frunzele veştejite cu nuanţele inchis,
Ȋmi vor arǎta, un ultim negru gând...

                                                                            Negru , Groza Ciprian





 
Trǎiam cândva un vis
Era necunoscut,
Ȋntr`o lume de neatins
Şi eu eram pierdut.
Dar toate s`au stins,
Şi in gol am cǎzut.

Şi voi incerca ...

Sǎ mǎ plafonez,
Printre vise si speranţe.
Mǎ exteriorizez
De frumos si vitalitate.
Intru in agonie.
Un drum ce`l ştiu doar eu.
Tristeţe - nu ştiu cât o sa mai fie
Dar in neant voi fi mereu.

Când imi voi pune ...

O ultima dorinţǎ.
Asta voi avea si eu
Acum ca voi trece in nefiinţǎ,
Vreau sǎ`mi amintesc
Doar chipul tǎu.
Pentru cǎ orice dorinţǎ
A fost sa te iubesc.

Chiar dacǎ uneori ...

Sentimentele`s transparente,
Şi iubirea nu se simte.
Suspin, scriu si tot ce ştiu
E cǎ mǎ aşteaptǎ moartea.
De aici voi pleca viu
Dar dincolo,suflet nu voi mai avea.

Şi tot ce va ramane e cǎ ...

Voi fi o simplǎ amintire
Ce pe pǎmânt va zace.
Sǎ mi`aduceti o hârtie
Sǎ desenez ce`mi place,
Un mormânt...
Suflat cu marmurǎ ce`mi va sta deasupra
Şi veţi şti cǎ eu am fost cândva.
Voi lua cu mine ultimul gând
Sǎ mǎ ȋmprǎştii in vânt,
Sǎ m`aruncaţi in goliciune
Şi sǎ uitaţi de mine !

Cǎci voi pleca in alta lume ...

Urcam ȋncet apoi o treaptǎ
Ȋmi imaginam chiar viaţa toatǎ,
Vedeam doar neguri şi`o sclipire
Ȋmi vedeam doar umbra din mine,
Ȋmi purtam o singurǎ amintire
Cǎ m`am desprins de tot de lume.

De tot si toate ...

Ce au fost o datǎ,
Cu gust de otravǎ.
Mici picǎturi in paharul meu de vin,
Mici inţepǎturi in sufletul meu divin
Multe lacune si gânduri innegrite
Multe ace ce in mine zac ȋnfipte.

Cu pete de smoalǎ ...

Când ma urmǎreau
Cu tot ce`am fost atunci
Pe cǎrǎrile cele lungi
In urma mea cum se intunecau
Spre Cerber mǎ duceau
In rai sau in iad mǎ alungau.

Şi voi sta cu fricǎ ...

Ȋn tot acest ultim drum,
Sper cǎ voi vedea un ȋnger bun,
Şi ȋn toatǎ ceaţa din depǎrtare
Ȋmi va sta in cale ...
Sǎ mǎ opreascǎ sǎ`mi spunǎ cǎ m`a iubit
Atunci, acum, şi dupa marele sfârşit.

                                                                          Sfârşit , Groza Ciprian