Mă simt ca un artist în a mea lume
Departe de muzică sau chiar pictură,
Şi`mi bate`n geam funesta remuşcare...
M`ascund, să nu`mi găsească dezordinea de ură.
Îmi dau seama prea târziu, de`un singur defect
Într`o singură idee, ce voi numiţi doar artă,
Mă face să par în umbră, un grandilocvent;
E mult mai mult de`atât, e mintea mea acerbă.
Nu vreau să văd în jur exuberanţă
Probabil sunt un filistin.
Dar ceea ce vedeţi de la distanţă
E practic propriul meu destin.
Mă doare şi mă macină un chin sisific
Despre boema sufletului meu,
Printre creaţiile mele rămân sceptic...
Mă voi îndrepta spre apogeu !
Trăiesc în a mea hipertrofie artistică
Departe de tot ce e frumos,
Acolo unde nu există nuanţă sadică
Iar culorile mă văd un filosof.
Boema sufletului meu , Groza Ciprian
