Drumuri

Am în minte-un zgomot alb - e de-a dreptul sadic,
Nu-ntotdeauna drumul de mijloc e cel valabil;
Nu-mi place să alerg aiurea pe cărări umblate,
Chiar dacă-oriunde calc, sunt defecte toate.
 
Și câinii umblă cu colacii-n coadă afară-n ger,
Și ca să-i prind pe toți, eu trebuie să mă fac hingher;
Dar nu-i apuc și nu îi prind, ei fug după colț,
Că pe drumul ăsta de mine se feresc cam toți.

Sunt fără cuprins în propriul meu roman și-i tragic,
Mă simt situat în șah c-un rege prea astmatic.
Nu am refren, nu am nimic, nu am nici final,
Pe drumul meu alerg în cârje - nu am niciun plan.

Stau obosit în drumul meu, așteptând chemarea,
Iar ploaia îmi șopteste c-o să-mi ia suflarea.
E doar un pas stângaci, în viziunea mea polară,
Sunt pe veci un geniu, în lumea mea diametrală.

Groza Ciprian , Drumuri

Versuri extrase din :

http://www.youtube.com/watch?v=lr2Ql3B6E8M