Iubire platonică

Ȋți doresc să zbori ca pasărea

Să`ți ȋnalți aripile spre cer,

Să te uiți la mȃna mea

Cȃnd multe flori eu ȋți ofer.

Un cuibușor din Piatră-Lună

Printre ȋngeri ȋți zidesc,

Să stăm ȋn el ținȃndu`ne de mȃnă

Să`ți cȃnte cȃt de mult eu te iubesc.

Ȋnvață`mă să zbor spre stele

Tu știi-ești splendid heruvim,

Ȋnalță`mi ȋncet, brațele mele

Spre`al tău suflet-un destin.

De ce să plec cu tine sus

Cȃnd sunt un simplu om de rȃnd?

Ȋmi pare rău că nu ți`am spus

Tu ești superioară... eu un muribund.

Rămȃi cu bine ȋn cuibul cel zidit

Ca semn de mulțumire ți l`am oferit,

Mi`ai arătat iubire,

Și poți lua cu tine...

Ce`ai petrecut cu mine,

O simplă, simplă, amintire.

Ȋți doresc să fii ca pasărea

Să zbori suav spre cer,

Să uiți de privirea mea,

Cȃnd multe lacrimi ȋți ofer.

Iubire platonică  , Groza Ciprian

Pictor

Ȋmi desenez viața in alb si negru

De cȃnd ai plecat din odaia mea,

Și`mi zugrăvesc un dor integru

                        Ȋn urma ta...

Și stau ca un pictor monocrom ȋn prag

Cu pensula tristeții tremurȃnd,

Meditez la tot ce mi`ai lăsat mai drag

                        Un simplu gȃnd...

Pe tabla mea din trei culori

Mai curge cȃte`o lacrimă,

E alb, e negru, transparent

            Sufletu`mi se stinge lent...

Mai curge o vapaie albă

Din inima mea colorată,

Și`i pe jumătate goală...

            Dupa tine ea suspină...

Mi s`au terminat culorile

Din sărăcăcioasa mea paletă,

Un strop de nuanță mai văd din tine

            Dar nimeni nu`mi mai e iubită..

                          Pictor , Groza Ciprian

Anotimp

Se`așterne ura`n sufletul meu

Cu venirea asprei primăveri,

Mă privește trandafirul cel rău

C`ar fi vrut să mă ia de ieri.

Au ȋnflorit de nicăieri ȋn zori

Rozele negre și țepoase,

Primăvară,muma acestor flori

De ce pe mine`s așa furioase ?

Iar ghioceii roșii se feresc

De pasul meu plin de tăgadă,

Mă`ntreb pe cine să iubesc

Dacă toți fug de`a mea urmă.

Se ofilesc florile toamna

O dată cu venirea ei,

Și`mi surȃde perfid doamna

Printre copacii parfumați de tei.

Și`mi șușotește sur ȋn noapte

Să`mi aleg un singur gȃnd,

Să uit de flori și toate

Să`mi iau adio ca frunza`n vȃnt.

                             Anotimp , Groza Ciprian

Plan Secund

Aș vrea să fiu un număr prim

Iar tu a mea pereche.

Ȋmpreună mereu sa fim

Să te văd numai pe tine.

Cum cifra doi este perfectă

Așa să fim şi noi,

Ca o oglindă ce reflectă

O paralelă ȋntre amȃndoi.

Teorema noastră unde era

Cȃnd desenam același cerc ?

Citeam iubire`n privirea ta...

Ȋn iraționalitate mă ȋntrec.

Aș vrea să fiu o fracție mută

Ȋn al tău ego supraunitar,

Să`i fiu inimii tale slugă

Să mă strȃngi sub radical.

Așa cum un număr prim

Se divide doar cu el,

Ȋmpreună mereu să fim

Visȃnd un drum la fel.

                            Plan Secund , Groza Ciprian