Necredință

Stau singur printre muritori

Și cred ȋn eresuri ascunse.

Iar ȋmi șoptesc de`atȃtea ori

Că am gȃnduri nepătrunse.

Și`am inima pustie și sufletul de lemn

Ȋl caut peste tot ȋn lume.

Și strig la cer ca un ȋndemn

Vreau să`ți cunosc al tău nume.

Vreau să pun mȃna pe tine

Dar ești dur și rece ca o piatră.

Ruga mea nu mi te`aduce`n cale

Și ezit, ești ca o rȃvnă rară.

Și cad, ȋn a mea pătimire maladivă

Dar sper să mă ridici.

Și mȃntuirea mea'i captivă

Ȋn pușcaria de eretici.

                             Necredință , Groza Ciprian