Mi`ndrept privirea către cerul azuriu
Ȋncercȃnd să caut stolul de rȃndunele,
Și mi`aduc aminte cum am vrut să fiu
Un poet simplu printre gȃndurile mele.
Versurile albe ȋmi creează nostalgie...
Dau pagina și văd lacune de sărăcie.
Literele ce le`aștept nu sunt ȋn carte...
De luciditate nu poate avea nimeni parte ?
Aștept la capătul uliței, lumina felinarului
Să mă orbească dur, pe neașteptate.
Dar nimeni nu`mi stăpȃnește setea sufletului
De cunoaștere, poezie și dreptate.
Esența Geniului , Groza Ciprian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu