Trosnesc de dimineață
Văpaiele ȋn sobă și starea mea
De moarte lentă m`aruncă`n edenul fierbinte
Și`aud cum fumegă`n odaie,
Lȃngă ușă...
Scrum,cenușă, și`o petală de`amăgire
Ce stau pe`a mele brațe
Gata să`mi aducă`n prag
O pisică neagră,moartă ce`mi spune
Că ȋi sunt atȃt de drag,
Ȋntinzȃndu`mi privirea sub oceanul de lacrimi
De smoală cruntă ce`mi zȃmbește
Sub firida mea
Zugrăvită`n alb si negru
Ca o alchimie,tristă,monocromă
Ce m`apasă`n minte ca un
Simplu gȃnd de nepăsare.
Și sunetul funebru mă duce`n fundătură
Să`mi arate perfecțiunea poliedrală
Cȃnd ȋi pipăi vorbele și textele repuditate
Ce mă`nvȃrt ȋntr`o ornatoare gravitate.
O undă obsedantă
Stă ȋn umbra paradigmă ca o iluzie
De gudron si nicotină
Plimbȃndu`se haotic in venele de grunz
Ce`mi șoptesc in mintea putrezită
Că trebuie sa mor.
Și mă arde pe dinăuntru cancerul ermetic
Scorojind speranța de`a găsi
Granița cu răzbunarea ce`mi bate`n
Geamul meu spart de cioburi
De zăpadă plumburie,
Dansȃnd cu moleșeala ei de vară
Ca o răcoare din cimitirul ce veșnic
Va sta in fața casei mele
Cu un cavou deschis și`o oglindă
Ce zȃmbește ca o poză veche
Din marmura de`alături.
Un sunet de ceasornic zgȃrie vȃntul
Ce aleargă zadarnic să apuce
Ora douăsprezece noaptea
Și strigă către ceață să ȋi facă loc
Spre`al meu priveghi ce dimineață
Un suflet inghețat zăcea alene
Pe un nor de promoroacă
Ce mă strigă de`un deceniu
Să vin,să uit,să stau pustiu
Să nu aud, să nu mai văd
Și să fiu ce vreau de mult
Un vorbareț zȃmbitor, dar surdomut.
Gȃnduri ermetice , Groza Ciprian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu