Anotimp

Se`așterne ura`n sufletul meu

Cu venirea asprei primăveri,

Mă privește trandafirul cel rău

C`ar fi vrut să mă ia de ieri.

Au ȋnflorit de nicăieri ȋn zori

Rozele negre și țepoase,

Primăvară,muma acestor flori

De ce pe mine`s așa furioase ?

Iar ghioceii roșii se feresc

De pasul meu plin de tăgadă,

Mă`ntreb pe cine să iubesc

Dacă toți fug de`a mea urmă.

Se ofilesc florile toamna

O dată cu venirea ei,

Și`mi surȃde perfid doamna

Printre copacii parfumați de tei.

Și`mi șușotește sur ȋn noapte

Să`mi aleg un singur gȃnd,

Să uit de flori și toate

Să`mi iau adio ca frunza`n vȃnt.

                             Anotimp , Groza Ciprian