Ger fierbinte

Cu niște ochelari, ca pentru surdomuți,                               
Mă uitam la ger și-ascultam fulgii apăruți;
Am înghețat de cald și nu mai văd nimic
Că pleoapele mi-s grele și am gândul asuprit.

Dau foc la vise și pocnesc ca o petardă,
Mă uit peste umăr, cineva m-aleargă-n grabă;
Dar nu-mi pasă, las departe totu-n spate
Și-n urma mea multe pahare-s sparte, crispate.

Și mă port ciudat, mai rău ca un mim,
Că orice ușă mi se-nchide ca un zid;
Și mă plimb prin mintea mea ca un strain -
Nu cunosc pe nimeni, pe mine mă am vecin.

În depărtare văd, răsar ca două faruri,
Cred că ăsta-i Dumnezeu, care aruncă zaruri;
Și pierd, e cel mai mare barbugiu,
Nu am nicio șansă, pe asta o știu.

Degete de gheață se aprind acum în față,
Privesc luna-ntunecată, zic că-i dimineață;
Stele muritoare au zâmbetul de ciment
Și privesc cum mă sting cu ele lent...lent.

Ale mele jaluzele mă invită la dans,
Dacă mă împiedic, o să-mi iau fereastra la vals;
Pijamalele-au orbit, sunt nedormit, nefericit,
Că am uitat de ele … și le-am risipit.

Orologiul sună agasant, foarte stresant,
Tic-Tac în cap - devine enervant, redundant;
O cămașă neagră vine-ncet și mă îmbracă
Cu mâinile la spate, încet, încet mă leagă.

Și vreau, să-mi bag în venă morfină,
Chiar dacă ochii-mi sunt ispitiți de vină;
Inima injectată, sfărâmată, ea suspină…
Mi se stinge-ncet, orice picătură de lumină.

Sunt pus la pământ ca-ntr-un meci de scrimă,
Înfrângerea devine o imagine citadină;
Mă ridic, mă lupt cu-ale mele catrene,
Dar pierd iar și iar, că sunt prea viclene.

Îngerul de dincolo stă într-un loc atipic,
Vrea să-mi pună sufletul într-un sertar mirific,
Dar diavolul îl ceartă, spune că-s ateu,
Nu aleg niciunul - eu sunt Dumnezeul meu.

Zăpada plumburie scrie secunde și trece
Printr-un paradis fierbinte, plin cu apă rece;
Frigul e căldura eului meu trecător,
Mă întreb dacă sunt viu sau … nemuritor.

N-am umbră sau lumină-n cale și-alerg panicat,
Îmi caut simetria-n personajul meu alienat;
Încerc să aprind cu un chibrit acea zăpadă,
Ce-mi îngheață cheia din mintea cea bolnavă.

Nu găsesc pe nimeni să îmi fie scumpă muză,
Și mă prefac translucid în timp ca o meduză;
Acum sunt un personaj fictiv printre cuvinte
Și mă târăsc ca pe front între morminte.

Scrum, cenușă și-o petală de-amăgire,
Îmi zâmbesc cu ochii largi, plini de uimire;
Vor să-mi aducă o pisică neagră-n prag,
Dar e moartă și îmi spune că îi sunt atât de drag.

O undă obsedantă stă în umbra paradigmă,
Prin venele de grunz se plimbă doar gudron și nicotină;
Îmi doresc să am un ultim ego sinistru,
Să am mormântul, pictat cu sânge negru.

Și sunetul funebru, mă duce-n fundătură,
Vrea să-mi arate perfecțiunea printr-o scurtătură;
Nu aud, nu mai văd și sunt ce vreau de mult,
Un vorbăreț al dreacu, dar poate surdomut.

Groza Ciprian-Silviu, Ger fierbinte