sâmbătă, 29 septembrie 2012

Autoscopie



Mă-nchin la spini, creând un algoritm strident 
Găsindu-mi forma ignifugă, de om debusolat, 
Ce-mi caută scrisoarea, cioplită cândva din lemn,
Când am uitat-o împreună, cu zâmbetul crispat. 

Te simți straniu, în savoarea egotismului meu, 
Și-ai vrea să cobori încet spre cer, în rai sau eden; 
Sunt la fel, raiul este paradoxal, tu ești ateu, 
Edenul e paralel, tu poate poți fi altfel. 

Îngerul de dincolo, stă într-un loc atipic 
Scriind secunde și-ascultând timpul cum trece; 
Singurătatea devine, un alt sertar mirific, 
Fălindu-și chipul de nisip, care încet se scurge. 

Nu este niciun troc, pentru paradisul ireal, 
Cum nu există om neutru, în nimic ca sinonim;
Dintre un alt eu, sau alter ego, prea irațional, 
Lăsând deoparte soarta, dintr-un ultim acronim. 

Te invit să tragi cortina, din ecoul meu cu ritm, 
Unde frigul e căldura, eului tău trecător, 
Iar cerneala de argint, plină de un singur mit, 
Te îndeamnă să devii, zenitul unui muritor. 

Nu vreau și nu aleg, și nu pun în balanță, 
Și n-am niciun alibi, tatonat de vanitate;
Rămân cu osânda, din a mea rece speranță, 
Ca un rege în altar, orbind în singurătate. 



Autoscopie , Groza Ciprian

Niciun comentariu: