Sonet de vară

Mi-ascund fața, ca să nu mă recunosc.

Mi-ascund gândurile – sunt un parvenit;

Scântei de gheață, în ochii tăi privesc,

Și știi - tu ești tot ce-am mai iubit.

Puteam dansa, în ploaia caldă.

Departe de orice anotimp – amândoi;

Dar acea ploaie, o gasești doar în iarnă,

Când stropii reci, puteam fi doar noi.

Degeaba ascultăm, o tristă melodie.

Suntem niște străini, într-o piesă improvizată;

Degeaba dansăm, pe-o dezordonată coregrafie,

Doar inima-mi alege, partitura potrivită.

Dar acum e vară, degeaba ești romantică.

Nu-mi găsesc solfegiul, din viața mea;

Tot ce-a fost, doar un sonet de vară,

Ce nu se potrivește, cu lirica ta…

Sonet de vară, Groza Ciprian